Solicitat pe cinci continente de mai bine de treizeci de ani, Louis Lortie concertează alături de cele mai importante orchestre în marile săli de concert din întreaga lume. Artist prolific, a realizat peste 45 de înregistrări pentru Chandos Records, care includ capodoperele literaturii pianistice. Este urmărit lunar de peste 300.000 de ascultători pe platformele de streaming și a obținut peste 6 milioane de vizualizări în 2022. În Marea Britanie, are o relație longevivă cu BBC, precum și cu orchestrele BBC Symphony și BBC Philharmonic. În Canada, țara sa natală, a cântat în mod regulat alături de toate orchestrele importante: Montréal, Toronto, Vancouver, Ottawa și Calgary. A fost solist al Orchestrei Naționale a Franței și al Orchestrei Gewandhaus și a colaborat cu Deutsche Sinfonieorchester Berlin, Orchestra din Philadelphia, Orchestra Simfonică din San Diego, Orchestra Simfonică din Shanghai, Orchestrele Simfonice din Adelaide și Sydney și Orquestra Sinfônica do Estado de São Paulo din Brazilia, printre altele. În recitaluri și în muzică de cameră, Louis Lortie concertează regulat la Wigmore Hall din Londra, Philharmonie de Paris, Concertgebouw din Amsterdam, Carnegie Hall, Chicago Symphony Hall, Beethovenfest Bonn și Festivalul Liszt din Raiding. De mai bine de douăzeci de ani, alături de Hélène Mercier, duo-ul Lortie-Mercier a adus perspective noi asupra repertoriului pentru patru mâini și două piane, atât în concerte, cât și prin numeroasele lor înregistrări.

Discografia sa, realizată exclusiv pentru casa de discuri Chandos, include, în repertoriul pentru pian solo, 7 volume de lucrări de Chopin, cele 32 de sonate ale lui Beethoven, opera completă a lui Ravel, „Anii de pelerinaj” ai lui Liszt și două volume de lucrări de Fauré. Louis Lortie este cofondator și director artistic al Festivalului LacMus, care se desfășoară anual începând din 2017 pe Lacul Como. Louis Lortie a debutat alături de Orchestra Simfonică din Montreal la vârsta de treisprezece ani, iar în 1984 a câștigat premiul întâi la Concursul Busoni. A studiat cu Yvonne Hubert și cu Dieter Weber la Viena, iar apoi cu Leon Fleisher. A fost distins cu titlul de „Ofițer al Ordinului Canadei” în 1992 și cu titlul de „Cavaler al Ordinului Național al Quebecului” în 1997, primind în același an un doctorat onorific de la Universitatea Laval.