Muzeul Național al Literaturii Române deține un autentic tezaur literar format din manuscrise, cărți vechi și rare, documente istorico-literare, obiecte personale și piese de mobilier care au aparținut scriitorilor români, obiecte de artă plastică (pictură, grafică, sculptură), periodice, fotografii, înregistrări audio-video care redau într-o imagine de ansamblu profunzimea și complexitatea întregii arte a cuvântului în literatura română, plasată în context național și universal deopotrivă. În prezent, Muzeul Național al Literaturii Române deține peste 300.000 de piese, organizate în aproximativ 300 de colecții, cuprinzând manuscrise ale celor mai mulți scriitori importanți, precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Lucian Blaga, Ion Vinea și mulți alții. Expoziția de bază a Muzeului Național al Literaturii Române reprezintă un demers prin care Muzeul și-a propus repoziționarea unei instituții de importanță națională pe harta culturală, educațională, turistică a Bucureștiului, dar și a țării.

Conceptul avut în vedere de curatorii expoziției, de muzeografii instituției și de colaboratorii de specialitate, personalități culturale și literare de marcă, de arhitecții și designerii din echipa Muzeului, s-a bazat în primul rând pe principiul interactivității și al surprinderii vizitatorului, indiferent de vârstă sau de categoria de public în care acesta se încadrează, cu scopul transmiterii unui conținut cultural și literar adecvat fiecărui caz în parte. Acest conținut este clar structurat și coerent, criteriul de organizare al expoziției fiind acela al genurilor literare (parter – poezie; etaj – proză, eseistică, istorie și critică literară; mansardă – dramaturgie). Cronologia este urmărită în cadrul fiecărui gen literar prin intermediul temelor propuse. Fiecare sală a muzeului reprezintă în prezent un concept în sine, iar prin parcurgerea tuturor sălilor vizitatorul are acces și poate recupera interactiv un discurs expozițional unitar și complex. Expunerea patrimoniului este realizată tradițional, cu ajutorul vitrinelor și suporturilor lucrate însă cu mijloace moderne, având un design inedit, dar în egală măsură realizată cu mijloace tehnologice de ultimă generație, îmbinând acest discurs muzeal clasicizat astăzi cu un discurs virtual alternativ și cu ajutorul unui limbaj computerizat extrem de accesibil generațiilor actuale.