Centrul Național de Artă „Tinerimea română”

Strada Gutenberg Johann, nr. 19, sector 5, București

În contextul obținerii Independenței României în anul 1877, câțiva elevi interni ai Liceului bucureştean „Matei Basarab” și-au dorit să înfiinţeze o societate literară şi ştiinţifică, sub directa îndrumare a şcolii, cu numele de „Tinerimea română”. Și-au extras inspirația dintr-un manual științific în patru volume, „Les merveilles de la Science” de Louis Figuier, pe care unul dintre membri îl văzuse în vitrina Librăriei Socec. Un rol hotărâtor în destinele „Tinerimii române” l-a avut prof. Nae S. Dumitrescu, care a devenit președintele acesteia și pe care a condus-o câteva decenii. Obiectivul principal al Societăţii a fost stimularea elevilor merituoşi, iar în anul 1885 au avut loc concursuri primare între şcolile din Bucureşti, în 1893 concursurile s-au extins către şcolile rurale şi abia în 1897 s-au organizat şi concursuri secundare. Încă din 1895 concursurile culturale se completează cu cele de lucru manual, iar din 1901 cu cele sportive. În anul 1897 are loc primul concurs de limba română din ţară. S-au organizat excursii la locurile istorice din România, apoi conferinţe la care luau parte şi ţineau prelegeri marile personalităţi ale culturii şi ştiinţei din acea vreme. Concursurile de coruri și fanfare au avut mare ecou.
Neavând un sediu propriu, Primăria Bucureşti i-a oferit Societății în anul 1912 un teren de 547 m2. La 25 mai 1924 a fost pusă piatra de temelie a clădirii din str. Schitu Măgureanu, nr. 4, care avea să devină Palatul Societății „Tinerimea română”. Pentru proiectarea acestui edificiu s-a apelat la serviciile arhitectei Virginia Haret-Andreescu (prima femeie arhitect din lume), lucrarea fiind coordonată de arh. Raul Negru şi ing. Valer Paler. Edificiul era multifuncţional: o tipografie, o sală de restaurant, sală de festivități, o bibliotecă, spaţii de închiriat ș.a. O parte din bani s-au procurat prin colectă publică (chiar Nicolae Iorga a donat o sumă importantă), iar o alta a fost procurată prin împrumuturi care aveau să fie returnate după terminarea construcţiei prin închirierea spaţiilor iniţial gândite. După eforturi mari pentru fondurile necesare, inaugurarea a avut loc abia în anul 1935. În perioada regimului totalitar, aici au activat artiști importanți ai României, începând cu anul 1947, când s-a înfiinţat „Ansamblul Artistic al Tineretului”, până în decembrie 1989. În anul 1991, când în fruntea Ministerului Culturii se afla Andrei Pleşu, prin Hotărâre de Guvern îşi recapătă numele de „Tinerimea română” şi mai târziu şi renumele.