Prezența anglicană în București este documentată încă din anii 1840, iar primele înregistrări păstrate de Biserica Învierii datează din anii 1860. În 1881 a fost lansat primul apel pentru strângerea fondurilor necesare construirii unei biserici anglicane în capitală. Un rol important în realizarea acestui proiect l-a avut Principesa Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria, care a venit în România în 1893, în urma căsătoriei cu Principele Moștenitor Ferdinand. Viitoarea Regină Maria a României a participat în mod regulat la slujbele anglicane din București și a sprijinit construirea actualei biserici. Terenul pe care se află biserica a fost cedat Coroanei Britanice în anul 1900, iar clădirea, proiectată de arhitectul Victor Ștefănescu în stil neogotic, a fost ridicată înainte de Primul Război Mondial. Războiul a întârziat însă finalizarea interiorului, astfel că prima slujbă în noua biserică a avut loc în Duminica Paștelui din 1920. Biserica a fost sfințită de Episcopul Gibraltarului la 5 noiembrie 1922.

Istoria Bisericii Învierii reflectă și perioadele dificile prin care a trecut România în secolul XX. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, biserica a fost închisă după slujba de Crăciun din 1940 și redeschisă de Crăciun în 1944. Ulterior, a continuat să funcționeze în perioada comunistă, fiind singura clădire a unei biserici anglicane din fostul bloc estic care a rămas deschisă de-a lungul întregii perioade comuniste postbelice. Astăzi, Biserica Învierii este monument istoric (B-II-m-A-19833) și un reper distinct al Bucureștiului. De peste un secol, clădirea sa din cărămidă roșie găzduiește o comunitate internațională și diversă, continuând tradiția anglicană de rugăciune, slujire și ospitalitate în inima orașului.